Author: Alin Todirica
•joi, septembrie 29, 2011
Azi noapte am început să-ți desenez corpul pe tavan.L-am făcut frumos,cu un contur de un gri barbar,ți-am accentuat mai ales detaliile,pentru că astea te fac mai frumoasă.Am uitat puțin cum arăți.Sunt neclare imaginile cu șoldurile tale,cu sânii și mâinile tale.Dar cel mai clar îți văd ochii.Și sclipirea din ei,pentru care am străbătut drumul spre tine.Un drum din asfalt topit,iar tălpile mele din carne de muritor.Ar fi fost mai simplu să-mi tai picioarele și să-mi cumpăr aripi.Dar,așa sunt eu.Un zgârcit.Și mereu ajung la tine târându-mă.Și am continuat desenându-ți pieptul.Cu fiecare mușchi,cu fiecare detaliu al sânilor tăi,acel paradis al dorințelor neîmplinite.Oamenii trăiesc prin detalii.Detaliile ne fac să nu semănăm între noi,detaliile ne fac să ne simțim atrași.Un detaliu iubește alt detaliu.Mulți nu înțeleg asta,la fel cum nici eu nu am înțeles de ce te iubesc până nu te-am văzut goală prin patul meu,până nu am înțeles că dacă lumea ar fi început cu noi doi,nu ar mai fi fost nevoie de Adam și de Eva.Și Adam nici măcar n-a iubit-o pe Eva.De ce n-a iubit-o?Pentru că nu poți să iubești o femeie dacă nu lupți pentru ea.
Tot mai mulți oameni cred că știu totul despre mine.Cred că știu când sufăr,se uită la mine și îmi spun râzând cu gura până la urechi că ei sunt fericiți a€œeu de ce nu pot fi?”.Și-i las așa,în fericirea lor,iar eu îmi văd în continuare de drumul spre tine.