Author: Alin Todirica
•marți, martie 09, 2010
Stăteam goi în patul care ştia atâtea despre tot ce ne lega.Trupurile transpirate se întâlneau pentru a nu ştiu câta oară.Pusă lângă pielea ei,catifeaua ar fi fost aspră.
Întunericul ne apropia mai mult de fiecare dată.Ea îşi plimba cu eleganţă degetele lungi pe pieptul meu.Simţi pieptul asta domnişoară?E loc de mulţi oameni în el.Am fost pentru mult timp bolnav de suflet.Aş fi fost în stare să-l vând pentru a primi un înger păzitor.Dar în lumea mea,îngerii sunt doar din marmură,şi se odihnesc pe mormintele celor ce-au plecat de mult spre locuri mai bune.
-Te-ai gândit vreodată cum ar fi viaţa dacă am trăi atâta timp cât arde un chibrit?
Întrebarea ei m-a trezit din visare.Am căutat un răspuns raţional,însă n-am găsit nimic.Am căzut apoi în ocna cuvintelor,şi cu un glas scăzut am început să-i răspund:
-A fost odată un băţ de chibrit şi-o fată.Şi singurul lucru pe care-l aveau în comun era focul dragostei.Deşi chibritul o iubea,ea nu-i împărtăşea sentimentele.Şi ştii care au fost ultimele cuvinte ale chibritului?"Iubita mea,eu sunt doar un chibrit cu care ţi-ai aprins ultima ţigară.Şi da,o să ard şi mâine în mintea ta"
-Şi ce vrei să spui cu asta?
-Vreau să spun că acel chibrit a renunţat la propria existenţa pentru a-şi face fericită stăpâna.El şi-a trăit viaţa intens până în ultima clipă.Dacă viaţă mea ar dura atâta timp cât arde un chibrit,aş vrea să fii tu cea care îmi dă foc.
Şi o văd cum zâmbeşte fericită,apoi îşi lipeşte buzele de obrazul meu nebărbierit.
Oare aş muri pentru tine?
Cu siguranţă nu.Dar trăiesc pentru tine...