Author: Alin Todirica
•marți, ianuarie 19, 2010
L-am avut când ţi-am spus un adevăr
Mi-a rămas când te-am minţit
L-am pierdut când am plecat de lângă tine.
Mi-a căzut când mă urcăm în trenul numit Destin.
L-am revăzut strivit de roţile trenului.
A fost înviat de o domnişoară,
într-un tramvai.
(Încă o mai caut,în diferite lumi)
L-am găsit undeva în mine, strâns într-un colţ,
ferindu-se de celelalte gânduri.
Ultimul zâmbet,s-a pierdut printre degetele tale.
Ultimul zâmbet,l-am zâmbit.
|
This entry was posted on marți, ianuarie 19, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

5 comentarii:

On 19 ianuarie 2010 la 10:37 , Unknown spunea...

Foarte fain :*:*

 
On 19 ianuarie 2010 la 10:38 , Andy spunea...

Sincer,m-a lasat masca,deci pui "punct" la fiecare vers,nu prea poti sa citesti in intregime,spun eu.
Imi place,cu siguranta e din suflet si transmite ceva fiecaruia.

 
On 19 ianuarie 2010 la 12:32 , Raul C. spunea...

interesant, vezi că se poate? E tot mai bine. Cu timpul cred că poate fi foarte bine. Aici, deşi voit, efectul ăsta de care vorbeşte şi Andy poate fi supărător. Puţin mai multă fluiditate aş vedea eu aici. Şi eventual să elimini puţin din balast. Atenţie la scriere: se lasă spaţiu după semnele de punctuaţie! Scrie cu diacritice!
Şi mai ales:
Scrie mai mult! Poţi!

 
On 21 ianuarie 2010 la 11:21 , mada spunea...

foarte frumos si interesant ,felicitari :* si succes in continuare

 
On 5 iulie 2011 la 12:40 , Anonim spunea...

Lipsa rimei face parte din literatura moderna.Nu e genul meu , dar cu siguranta iti expui bine ideile!...Succes...;)